exact acum doi ani urcam intr-o masinuta condusa de aime, cel care conducea activitatea de la villa marguerite yourcenar si paraseam domeniul in care incepusem sa ne cam plictisim. am mers cam o ora si jumatate pina am ajuns intr-un sat care arata ca din filmul “le parapluies de cherbourg”.
in perioada aia aveam un fel de atacuri de panica din cauza unei ipohondrii puternice, insa ajuns acolo am reusit sa ma simt bine. de la brinzeturi, de la salamurile uscate, de la faptul ca mai ieseam din casa, insa in principal de la bere. era o cafenea-bistro-restaurant, veche de vreo 200 de ani, in care erau strinsi domni si doamne din sat. domni si doamne care vazusera si ascultasera de-a lungul timpului zeci de scriitori fiindca in satul ala (supranumit village du livre) se petreceau mai multe lansari de carte decit in orase mari. am povestit si eu un pic despre romania, in engleza, iar aime traducea, ceea ce-mi dadea timp ca sa gindesc ceea ce spun.
daca decupez ziua aia, ramine ca dira luminoasa prin oblon.
per total, desi in rezidenta aveam toate conditiile, m-am simtit groaznic. singura mea alinare erau discutiile cu stephanie, care si ea avea probleme cu tiroida. dupa rezidenta, am mai stat o saptamina in paris si m-am dus la endocrinologul ei, intilnire care mi-a mai stins din anxietate. cind am ajuns in romania, pe teren stabil, aproape ca imi revenisem. o luna mai tirziu in viena, la danceweb, uitasem complet de terorile mintii. au fost doua extreme in 2012, rezidenta de scriitor si cea pe dans.

afiche

Advertisements