n-am fost niciodata in cecenia dar, de cite ori vin in constanta, asa imi inchipui ca arata orasele lor.
arhitectura sovietica decrepita.
trotuare valurite ca si cum sub patura de asfalt vietuiesc cirtite mostruoase, dale risipite, gardulete contorsionate, ziduri din care tisnesc grinzi metalice, cladiri facute in anii 90 deja decrepite, cu fatade sparte din care se preling dire de lacrimi ruginite.
data trecuta am suprins un incendiu in apropierea fostului meu liceu. pompieri in actiune, un grup de gura-casca, fum gros. m-am catarat pe o gramada de pamint ca sa pot face poze apoi m-am dus acasa si am mincat ceva. miroseam a fum, ziua avea o nuanta olfactiva.
DSCN3487
in piata ovidiu s-au pus dale noi, ieftine si deja ciobite.
linga muzeul de istorie, in care n-am mai intrat de cind eram copil, se afla un sir de stele funerare. am citit pentru prima oara placutele cu epigrame funerare descoperite in cetatea Tomis. incep cu “salut, trecatorule! te intrebi poate cine zace aici.” urmeaza un scurt simopsis al vietii decedatului, scris intr-o maniera relaxata, dar fara umorul epitafurilor de la sapinta. destul de dornici de atentie tomitanii.

Advertisements