in plina organizare pentru HomeFest, am fost la BIFF sa vad proiectia filmului 10.000 Day On Earth sold out. din fericire, ma ingrijisem din timp sa ma acreditez, desi stiam ca pot ajunge la o singura proiectie. am stat in primul rind de la balcon. nu ma asteptam sa vad filmul asta in Romania, mai ales ca abia fusese prezentat la Sundance. imi doream foarte mult sa-l vad pe ecran mare, o prietena imi spusese ca il vazuse recent la Berlinale si ca merita sa fie urmarit in conditii bune. cind am aflat ca va fi proiectat in festival a fost cam ca atunci cind incepusem sa ascult IAMX (acum nu mai ascult) si am vazut un afis pe un stilp in care era anuntat un concert cu ei chiar in ziua respectiva;

in sala si pe hol erau multi cunoscuti. m-am straduit sa interactionez cit mai putin: venisem sa vad filmul despre Nick Cave;

am interactionat cu muzica lui prin casete audio, casete video, dvd-uri, cd-uri, mp3-uri, poate chiar si viniluri. odata am visat ca venise la mine acasa si ca ma simteam jenat ca urma sa vada un poster urias cu el intr-o rama de lemn (pe care o folosesc acum, ce-i drept, ca tablie pentru masuta de living-room);

P1000739.

m-am dus de unul singur pina in dresda (din berlin) ca sa-l vad live;

recunosc ca prima piesa pe care am asculta-o a fost Where the Wild Roses Grow. de fapt, o urmaream in heavy rotation pe MTV, ceea ce inseamna ca si comercializarea unui artist are partea ei buna. Era 1996. mi-am luat albumul Murder Ballads, probabil pe o caseta vivo, apoi mi-am tras Let Love In. il aveam pe jumatate de caseta (lipseau doua piese), iar pe cealalta era primul album Garbage. apoi mi-am tot tras albume, b-side-uri, concerte, albume solo ale membrilor trupei, trecuti si prezenti;

i-am citit una dintre carti. am balit in librarii la volumul cu versurile pieselor. o sa mi-o cumpar cindva, nu ma grabesc, imi place sa mai tinjesc la lucruri;
m-am uitat la filmele in care a jucat, cit si la cele la care a scris scenariul;

cind am fost in Oslo, cel mai scump oras din Europa, singurul lucru pe care mi l-am cumparat, in afara de mincare, a fost o revista Uncut dedicate lui Cave si doi trilobiti dintr-un magazinas cu roci;

am avut tricouri cu Pink Floyd, the Doors, the Cure (inca mai am) si Metallica, nu si cu Nick Cave;

am savurat cu adevarat fiecare minut al filmului cu/ despre el, care a fost departe de un banal rockumentar, ba chiar am lacrimat nitel la High Bosson Blues;

nu stiu daca as vrea sa-l cunosc. cred ca prefer sa ma delectez cu opera, nu cu omul;

e greu sa definesti exact de ce iti place cineva/ceva. ma voi stradui un pic, so:
evident, imi place muzica. imi plac versurile, imi plac schimbarile de stil, imi place ca nu s-a limitat sa fie un rock star. imi place teatralitatea (de la distanta, in viata reala o resping). imi place teatralitatea jucata. imi place vocea goon. imi place cinismul, ironia, umorul, in aceasta ordine;

imi plac costumele in dungulita, camasa alba, tricoul roz din Stagger Lee;

ma bucur ca a supravietuit. ma bucura mult faptul ca nu a facut nimic penibil;

imi place cum se misca pe scena. cred pe solo-ul de organ de la Red Right Hand am dansat prima oara altfel decit pe un ring de dans. in piesa Striptease dansez pe Stagger Lee cum nu credeam ca o sa ajung sa o fac vreodata. banuiesc ca si datorita lui Cave;

are trei sau chiar patru albume care inca ma rascolesc;

piese favorite: Straight to You si Abbatoir Blues. se tin aproape: Everything Must Converge, Moonland si Lay Me Low. cover-ul dupa I’m Your Man (Leonard Cohen) l-am ascultat pe repeat o vara intreaga;

dintre toti artistii, din orice domeniu, e numele care ma pozitioneaza cel mai aproape de termenul de fan.
nu cred ca am vreo influenta constienta in ceea ce fac, dar as face un scrie o aplicatie pentru un proiect care sa numeasca Nick Cave.

nu cred ca ar fi neaparat despre el. cum nici postarea asta nu e despre cistigarea unei sticle de whiskey.

Lasa un comentariu in care ne spui ce inseamna pentru tine sa fii 1 din 100 si poti castiga o sticla de whiskey irlandez autentic Tullamore D.E.W.

Advertisements