acum noua ani, cind m-am mutat pe sipotul fintinilor, singura incapere renovata a apartmentului era baia, care ma interesa cel mai putin. gresie si faianta. decent, ceva alb. faianta mai e si acum. m-a bucurat ca nu avea cabina de dus, ci o cada veche, batrineasca, confortabila, intrucit se poate sta in ea ca intr-un fotoliu. gresia am inlocuit-o cu travertin, o piatra sparta pe care am gasit-o si carat-o bucata cu bucata din ruinele unui santier aflat linga fostul embryo.

mi-a luat opt ani sa-mi dau seama ca oglinda baii era pusa pentru cineva mic de statura. fara sa-mi dau seama, de noua ani, ma cocosam de fiecare data cind o foloseam.

pina aseara. nu aveti de unde sti, e un sentiment mic, dar unic si intens pe care l-am trait cind mi-am vazut pentru prima oara mutra in oglinda si stateam drept.

Advertisements