cita vreme sintem copii, le sintem cu atit mai dragi cu cit sintem mai cuminti, golim farfuria indiferent de continut si ne tavalim mai rar prin noroi. Matusile pretind zimbete false, posturi dragalase si poezii chinuite pentru care ne recompenseaza ciupindu-ne de obraji in timp ce scot chitaieli stridente. Vecinele ne testeaza cu intrebari timpite de genul “pe cine iubesti mai mult, pe mama sau pe tata?” (cu parintii de fata). |n schimb, tovarasele noastre de joaca ne impresioneaza atit de puternic, incit nu le uitam niciodata. De la noi obtin primul sandwich, dar inca nu ne dam seama ce inseamna asta. Mai toti barbatii tin minte numele primei iubiri din gradinita, alaturi de care si-au construit o casa din perne de canapea, dar doar scriitori au prilejul sa impartaseasca acest lucru.
Adolescentele vor sa-si chinuie adolescentii. E virsta la care sint peste baieti la mai toate capitolele si profita de cit de pierduti sintem. Adolescentele au ocazia sa-si experimenteze primele metode de seductie. Aspirind suav la vreun tantalau din clasa a XII-a care seamana cu Bon Jovi, pustioaicele isi chinuie colegii de clasa urmind pas cu pas sfaturile din revistele de profil. |n mintea unui baiat de 15 ani, gindurile pocnesc in cap ca floricelele. O emisiune cu titlul “Am intilnit si adolescenti fericiti” ar fi imposibil de realizat. |n fata fetei de care e indragostit, se comporta ca un babuin lasat peste noapte intr-un muzeu al portelanului. |n loc sa-i spuna ceva dragut prefera sa o impinga in perete. Cum sa nu te amuzi de ei? Cum sa nu invirti pe degete 2-3 gagauti pe saptamina? Ele sint cochete si suficiente. Nu au nevoie de noi decit cita vreme sint obiectul admiratiei noastre.
Mai tirziu ne iubim. Cu adevarat.
Sau devenim prieteni. Bem impreuna, mergem la film impreuna, birfim. Ne facem confidente. Citim in Eliade ca un barbat si o femeie pot fi cu adevarat prieteni doar daca fiecare iubeste pe altcineva asa ca ne povestim totul despre cei care sintem indragostiti. Ne propunem ca, in caz ca n-am gasit persoana ideala, sa ne casatorim peste douazeci de ani. Ea vrea exclusivitate, sinceritate absoluta, ajutor la nevoie. La un moment dat ne intreaba daca iubita noastra are ceva in plus fata de ea. Se duce dracului prietenia.
Iubirile de studentie sint misto. Timizii, miopii, ciudatii, smecherii, depesarii, lombrosiacii isi gasesc in sfirsit perechea si ce vor ele vrem si noi. Vrem dragoste. Vrem sa ne futem tot timpul si peste tot. Chiar si in wc-ul ala minuscul din Club A. Vrem sa ne umplem de fiinta celuilalt. Se asteapta sa le spui “te iubesc” si numai timpitii nu o fac. Putine iubiri de studentie dureaza toata viata. Cele mai multe doar un semestru.
Urmeaza perioada pe care psihoterapeutii, clerul si femeile o numesc maturitate. E mai greu ca in adolescenta. Cei predispusi se casatoresc. Dintr-o data, cuvintul “barbat” devine greu. Contine in el trei calitati de fonta: responsabilitate, stabilitate, fidelitate. Pe linga asta, trebuie sa fim cinstiti, tandri, sensibili, darnici, comunicativi, sa ne purtam bine cu copiii (dar si cu socrii, niste copii mai greu de multumit), sa fim ordonati, optimisti, romantici, ocrotitori si, desigur, cei mai buni prieteni ai iubitelor noastre. Sa le facem sa simta permanent dorite si iubite. Sa nu uitam niciodata data in care ne-am cunoscut. Iar noi ne intrebam ce se intimplat cu tipele acelea simpatice si amuzante cu care ieseam inainte la filme europene, discutam despre carti si LP-uri si care, dupa ce au apucat sa doarma in tricoul nostru, s-au transformat in femei casnice.
– Iti dai intilniri si cu barbati imaturi? intreba Seinfeld o tipa cunoscuta intr-un lift.
Habar nu am ce asteptari au femeile la timpul menopauzei de la partenerii lor. S-au obisnuit de mult cu parul nostru din ureche, zgomotele dubioase pe care le scoatem pe diferite parti ale corpului, cu mormaielile emise cind sintem deranjati din fata calculatorului si sculatul noaptea in vederea devalizarii frigiderului. Ne-au iertat orice prostie, micile meschinarii, marile tradari.
Probabil ca e suficient ca sintem pur si simplu acolo. Linga ele.
Stiu sigur ca femeile nu ne vor deprimati, slabi, nehotariti. La nici o virsta. Doar mamele ne iubesc oricum.

Textul asta a aparut in revista tabu in 2006 si in romanul Lorgean in 2007. l-am gasit in calculatorul vechi acum o saptamina si mi s-a parut cel mai potrivit pentru cea de-a o suta postare de pe blog.

Advertisements