am o problema cu oamenii care produc prea mult. 

un film pe an, o carte pe an, patru albume de muzica in cinci ani. acest prea plin revarsat regulat ma face sa receptez circumspect creatiile unui artist.

din 1969 woody allen face cu regularitate un film pe an (sint foarte putini in care a facut pauze). premiera de woody allen a devenit un fel de eveniment obisnuit, ca sarbatorile religioase. ai vazut ultimul woody allen? este o intrebare pe care o auzim an de an, ca “unde faci revelionul?”.  se comenteaza: “si-a revenit woody allen, a mai facut un film slab woody allen samd”, pentru ca si cinefilii si spectatorii obisnuiti consuma in continuare woody allen. multe dintre filmele lui sint foarte bune, iar citeva sint exceptionale. de cel putin 10 ani insa, regizorul se incapatineaza sa livreze acelasi film caruia ii schimba actorii si locul de filmare. 

woody allen e un reper cultural contemporan. prezenta lui este atit de puternica incit nici nu mai conteaza ce produce acum, ca o robinet uitat deschis. datorita trecutului cinematografic ii este iertat orice. cel mai grav este ca e iertat si in calitate de cetatean. n-a ajuns niciodata in fata unui tribunal desi acuzatiile legate de abuzarea fiicei (fosta fiica, exista si acest statut) au fost serioase. 

situatia lui imi aduce de personajul tatalui din festen.

citind scrisoarea lui dylan farrow (chiar daca exista posibilitatea ca dylan sa fi inventat totul) m-am decis sa nu ma mai uit niciodata la un film de woody allen.

dylan farrow:

What’s your favorite Woody Allen movie? Before you answer, you should know: when I was seven years old, Woody Allen took me by the hand and led me into a dim, closet-like attic on the second floor of our house. He told me to lay on my stomach and play with my brother’s electric train set. Then he sexually assaulted me. He talked to me while he did it, whispering that I was a good girl, that this was our secret, promising that we’d go to Paris and I’d be a star in his movies. I remember staring at that toy train, focusing on it as it traveled in its circle around the attic. To this day, I find it difficult to look at toy trains. restul aici

in concluzie, pentru ca nu o sa mai vad vreodata un alt “woody allen”, favoritul meu va ramine pentru totdeauna deconstructing harry

 

Advertisements