_MG_7678a in spatele cortinei rosii, uitindu-ma la alice care-si imbraca tinuta de scena pe care avea sa o inlature, strat dupa strat, in timpul piesei, emotionat, racit, usor confuz, obosit dupa numai 6 ore de somn (dormisem intr-o sufragerie-bucatarie si cineva a prajit ceapa la ora 8 dimineata), m-am simtit brusc fericit ca se intimpla din nou. inca ma minunez de ceea ce fac, acesta fiind si principalul imbold care ma mina in orice intreprindere. un sfert de ora mai tirziu, traversam scena cu primul carton pe care scria act 1. in public erau richard pettifer, un actor si regizor australian care performase in primavara la lorgean theatre, david, fost coleg de danceweb, in casa caruia locuiesc acum, odeta, fosta colega de la masterful de antropologie, care avea sa faca citeva poze foarte misto, sonia, o rusoaica stabilita in berlin cu care facusem un workshop in viena, rosie, parte din proiectul universal performance, care ne aranjase spectacolul din ida nowhere si care a performat un act alaturi de noi, cata, pe care l-am cunoscut in berlin in 2009, cit si vreo 15 necunoscuti.
a fost ca la premiera din bucuresti, unde stiam cam 30% din public.

DSCN3230

strip-tease este un spectacol despre expunere. simpla prezenta asumata in fata celorlalti poate fi chestionare a expunerii. dezbracarea este doar una dintre multele modalitati si cea mai evidenta. dupa intrebarile de la sfirsit a venit partea in care m-am simtit cel mai expus, neprogramat, cind o cutie a fost plimbata prin public pentru a colecta donatiile spectatorilor.
am o relatie cu banii destul de sensibila. poate ca s-a fortificat putin dupa momentul asta.
s-au strins cam 45 de euro, din foarte, foarte multe monede 5, 10, 20 si 50 centi.
suficienti ca sa cumparam de baut pentru petrecerea lui thomas, dansator pe care l-am cunoscut la venetia.
party-ul se intimpla undeva prin prenzlauer berg, intr-un apartament fabulos, plin de personaje care de care mai cool. ce-i drept, dupa imbicseala din hamburg, aveam nevoie de ceva glitter. am intrat in casa in acelasi timp cu tino sehgal, o coincidenta fericita pentru ca, in aceeasi seara, in bucuresti se intimpla petrecerea celor care facusera parte din proiectul retrospectivei imateriale din bienala de la venetia, unde ne socializam din cind in cind cu performerii lui sehgal. rosie s-a indragostit de el, alice s-a combinat cu una dintre persoanele descrise la inceput mai sus, iar eu, poate pentru ca am purtat o peruca care ma facea sa seman cu ivo dimchev, m-am pupat cu sonia ca in liceu intr-un vagon de metrou pe linia u8.
duminica la ora 7 dimineata metroul berlinez este una dintre must see – urile lumii contemporane.

Advertisements