“colegul acela era in doliu. bernard stia ca tocmai ii murise mama. intr-un mare elan de simpatie, porni spre orfan; se apropie; apoi, dintr-o pudoare absurda, trecu mai departe. celalalt, care il vazuse apropiindu-se si apoi trecind, se rusina de lacrimile lui; il pretuia pe bernard si suferea crezind ca l-a ocolit pentru ca il dispretuieste.”
… “adia o boare calduta si azurul ii zimbea printre crengile de-acum desfrunzite ale falnicilor copaci. nici nu-ti venea, intr-adevar, sa crezi ca se apropie iarna; pasarile care gingureau erau si ele inselate de aparente.”
gide – falsificatorii de bani

Advertisements