asa cum altii au in fata intrarii lei de marmura, la mine sint doi ciini.

uneori sint trei. cel din stinga, despre care tot spun ca seamana cu lupoaica romana,  a devenit un fel de emblema a scarii, il folosesc drept reper pentru ce-i care nu stiu unde locuiesc. dupa cum spunea un vecin pe fb, in blocul meu sint mai multi ciini decit oameni.

de multe ori, cind am teatru, trebuie sa-i asigur pe cei care vin ca patrupedele sint pasnice.

pentru ca sint. nu latra, nu se agita deloc pentru existenta. maninca bine: vecinii le aduc tipuri diverse  de hrana, apa, desert. e bine sa fii ciine pe sipotul fintinilor. desi nu sint a dog person, m-am obisnuit cu ei, dar eu sint genul care poate sa lase o pata de cafea sa stea pe parchet si doua zile. de fapt, asta-i si marea problema: ne-am obisnuit cu ei. ciinii vagabonzi fac parte din peisajul bucurestiului. daca nu ne ataca, nici nu-i vedem.

ma deranjeaza cu ceva cei doi-trei ciini leneviti de soarta din fata blocului? nu, cel mult cind trebuie sa sar peste ei ca sa intru in scara.

Image

as prefera sa nu mai fie acolo?

desigur.

Advertisements