am gasit o istorie  a venetiei din care apuc sa citesc in momentele in care nu vorbim, gatim, bem cafea, stam in studio. ieri am petrecut 9 ore impreuna ceea ce a fost prea mult pentru mine. e drept ca o parte din timp am stat la ceea ce poate fi numita plaja in norvegia: o coasta stincoasa a unei insulite aflate la citeva minute de oslo. pe tarmul ei se ajunge trecind printr-o padure in care, la intoarcere, am filmat un fel de blair witch project in care ne transformam in zombie cats. mai putin eu, care tineam camera si eram ultimul atacat.

cind am ajuns acasa, am mincat ceva cu nume imposibil dintr-o conserva mare pe care am incalzit-o. am cumparat-o pentru ca am aflat ca e mincare traditionala norvegiana. ajunsa in farfurie are gust bun. practic, e un fel de tocana.

la initiativa mea, acum doua seri am vorbit mult despre noi, despre motivele pentru care am intrat si continuat proiectul universal performance. chiar isi motivele meschine, cum ar fi acela ca nimeni dintre noi nu are cum sa refuze o vacanta in oslo in care totul e platit.

din luna mai am sarit dintr-o bula in alta: venetia, sibiu (mi-am adus aminte, nu stiu cum, in dimineata asta, de acel popa incredibil pe care l-am cunoscut acolo), bucuresti, constanta, bucurestiul cu agatha, oslo.

desi aici e idilic si-i plac cu adevarat pe toti oamenii din jurul meu, simt tot mai puternic nevoia sa ma intorc in sipotul fintinilor. am nevoie sa nu ies din casa decit pentru cumparaturi, sa citesc, sa ma uit la filme si mai ales sa scriu. de fapt, am nevoie sa nu vorbesc cu nimeni o perioada, sa las experientele acumulate in ultima perioada sa se decanteze.

DSCN1444

Advertisements