am atipit pentru o ora in fostul meu apartament in care am ajuns dupa o lunga plimbare. am citit 3-4 povestiri dintr-o antologie de proza scurta truman capote in timp ce mi-am baut prima cafea a zilei in singura ceasca de cobalt ramasa intreaga. cind m-am ridicat din pat mi-a venit in minte refrenul cintecului ale carui versuri le-am scris aseara, deocamdata in romana si engleza. sint vreo 3 pagini de rinduri asternute de-a valma in care voi plivi asta seara, daca voi reusi sa le descifrez. dupa-amiaza am pornit spre celalalt acasa, incarcat cu neonul lorgean si o pereche de blugi scurti.

o senzatie placuta, de imponderabilitate, o fantoma multumita care se plimba printre lucruri si oameni fara niciun scop induiosator sau razbunator. atingind, fara a incerca sa apuce.

miine plec la sibiu, unde se intimpla 5 piese care au legatura cu lorgean theatre.

voi aseza sibiu peste venetia, ca doua creme puse una peste alta.

Advertisements